Mic tezaur monetar.

Muzeele de regulă sunt apreciate pe baza originalității expozițiilor dar și a colecțiilor existente. Mai puțin cunoscut este faptul că aceste colecții sunt rezultatul multor ani de cercetări pe șantierele arheologice, căutării pe teren, achizițiilor și donațiilor. Este un proces deosebit de complex mai puțin vizibil pentru public care necesită parcurgerea de etape succesive, profesionalism și dăruire. O asemenea donație o reprezintă un ansamblu de monede, un mic tezaur monetar compus din 18 monede de argint în stare foarte bună, emise pentru România în perioada 1883-1944 în timpul regilor Carol I și Mihai I, tezaur care constituie „obiectul lunii mai” la Muzeul Banatului Montan.

Monarhia în România a fost reprezentată de câteva nume celebre de regi, primul fiind Carol I. Provenind dintr-o celebră familie nobiliară germană Hohenzollern-Sigmaringen, Carol I a fost încoronat ca rege la 1881, dovedindu-se o personalitate marcantă a vieții politice europene, de numele său legându-se un eveniment istoric deosebit: obținerea independenței României. Totodată regele și-a pus amprenta asupra evoluției moderne a statului român, multe dintre realizările în cei peste 45 de ani de domnie ridicând prestigiul României în Europa.

Vasul strecurător de la Stenca Liubcovei.

Unul dintre cele mai vechi meșteșuguri practicate de către om este confecționarea de obiecte din lut. Acestea erau obținute prin amestecul a patru elemente considerate de vechii greci ca fiind primordiale în existența materiei: pământ, apă, foc și aer. Pornind de la simpla modelare a lutului în contact cu apa și exploatând transformarea pe care o suferă un obiect obținut astfel prin ardere, omul a reușit să dezvolte o tehnologie pe care o va utiliza continuu de-a lungul evoluției civilizației până în prezent.

Serviciu pentru fumători – obiect decorativ între artă și viciu.

Cel mai răspândit viciu al omenirii, fumatul, a devenit una din problematicile sanitare dificil de estompat. Unul dintre principalele ingrediente folosite în fumat este tutunul. Tutunul este o plantă ale cărei frunze, după un proces intens de deshidratare, sunt frecvent utilizate în confecționarea țigaretelor și trabucurilor. Tabacul, cum mai este denumit tutunul, face parte din familia Solanaceae, genul Nicotiana, iar acesta se regăsea în mod natural încă de acum 5000 de ani în Anzii peruvieni și ecuadorieni, fiind utilizat de băștinașii amerindieni ca un medicament universal pentru a trata diferite afecțiuni. De asemenea, fumatul a avut și o conotație religioasă, acesta fiind folosit de vraci și șamani în diferite incantații, cu scopul detașării mentalului de corp, facilitând așa-zisa apropriere față de zei.

O formă mai elevată a produselor din tabac o constituie trabucul, țigară rulată din foi de tutun, pregătită minuțios, în care tutunul din care este produs trebuie să fie optim fermentat și uscat, iar frunza plantei de tutun trebuie să aibă o textură elastică, mătăsoasă, cu nuanțe de maro ori negru, cu proprietăți bune de ardere și cu o aromă plăcută.

Apariția trabucului a fost prima dată sesizată în secolul al X-lea în America Centrală, mai precis în cultura mayașă, în special în zona insulară, respectiv Cuba sau Guatemala. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, începea și producția la scară industrială pe teritoriul Europei, primele fabrici fiind în Spania, unde se confecționau trabucuri din tutun cubanez.

Urna funerară de la Liubcova - Țiglărie.

În toate epocile istorice, în cazul morții unui individ, colectivitatea umană din care făcea partea se confrunta cu un aspect al cărui finalizare instituie, în timp, un sistem complex de practici privind modul de tratare a defunctului (înhumare, ardere etc.), lucruri ce definesc și reprezintă ritul funerar practicat de comunitate.

Pornind de la aceasta, propunem pentru obiectul lunii o urnă funerară, descoperită în cadrul cercetărilor arheologice ale necropolei de la Liubcova – Țiglărie. Urna provine din unul dintre cele 69 de morminte de incinerație cercetate în cadrul necropolei, încadrată cronologic Culturii Gârla-Mare. Zona Liubcovei a fost îndelung cercetată din punct de vedere arheologic, fiind identificate numeroase dovezi legate de diferitele manifestări ale civilizațiilor preistorice și antice.