Vasa Lupulovici, Mănăstirile sârbeşti din Banat (1865-1918), Ed. Mirton, Timişoara, 2006, 121 p.

Se abordează problematica mănăstirilor sârbeşti din Banat, cu intenţia declarată a autorului de a completa golul existent în istoria acestor lăcaşuri de cult în perioada 1850-1918, considerată a fi fost neglijată în scrierile istoriografice care au precedat-o. S-a apreciat că aceste instituţii confesionale au jucat un rol important atât în viaţa ecleziastică, cât şi în viaţa socială şi culturală a credincioşilor, ele servind în decursul timpului nu numai ca loc de adunare la rugăciune, cât şi ca adăpost al cărţilor şi al şcolii, dar şi refugiu al săracilor sau bolnavilor. Autorul a realizat un excurs asupra istoricului acestor mănăstiri, fundamentat în principal pe informaţia documentară provenită din arhivele mănăstireşti şi eparhiale, ce dezvăluie date semnificative privitoare la organizarea acestor lăcaşuri de cult, la activitatea lor economică, administrativă şi educaţională, la raporturile cu statul dar şi cu alte mănăstiri, precum şi aspecte ale vieţii monahale. Au fost luate în discuţie mănăstirile Bezdin, Sf. Gheorghe şi Kikinda, aflate în acea perioadă sub jurisdicţia Eparhiei Timişoara şi mănăstirile Mesici, Voiloviţa, Zlatiţa, Baziaş şi Cusici, situate în Eparhia Vârşeţului.