Avram Andea, Banatul cnezial până la înstăpânirea habsburgică (1718), Ed. Banatica, Reşiţa, 1996, 202 p.

Se abordează într-o manieră monografică o unitate istorico-geografică distinctă, cea a Banatului medieval, originea şi evoluţia instituţiei cneziale, urmărită din secolul al XIII-lea şi până în anul 1718, an ce a adus cu sine integrarea Banatului în structurile politico-statale ale Imperiului habsburgic. Investigaţia istoricului asupra cnezilor şi a cnezatelor din Banat s-a dorit o cercetare de istorie instituţională şi, în acelaşi timp, socială. Problematica este prezentată sintetic, încercându-se reliefarea trăsăturilor caracteristice şi a schimbărilor complexe pe care le-a suferit statutul cnezilor pe parcursul secolelor, atât în cadrul integrator al regalităţii maghiare, cât şi în timpul ocupaţiei otomane, întregul eşafodaj ştiinţific fiind sprijinit pe interpretarea critică a documentelor şi a altor surse care au stat la dispoziţia cercetătorului. Problema cnezatului la români, ca şi cea a voievodatului de altfel, a oferit istoricului prilejul de a adânci un fenomen de un caracter mai general atât de istorie instituţională, cât şi socială, în care se impun a fi luate în considerare atât moştenirea romano-bizantino-slavă, cât şi înrâuririle mai noi ale structurilor statale vecine, îndeosebi ale Ungariei şi Imperiului otoman.