Zeno-Karl Pinter, Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (secolele IX-XIV), Editura Banatica, Reşiţa, 1999, 273 p.

Spaţiul geografic general în care este tratată spada şi sabia medievală este Transilvania şi Banatul, fără a absolutiza graniţele politice foste sau actuale şi urmărind în permanenţă racordarea la cadrul general european. Limitele cronologice propuse sunt secolele IX – XI, fiind legate de realităţile istorico-militare ce afectează centrul Europei şi, implicit, cele două provincii istorice. După istoricul cercetărilor şi probleme legate de cronologie, un capitol mai larg este acordat rolului pe care îl îndeplinesc armele în spiritualitatea şi mentalitatea medievală.

Urmează o prezentare a acestor tipuri de arme folosite în perioadele istorice anterioare, apoi date despre metodele de făurire şi folosire a celor din perioada medievală. In capitolul VI se realizează o tipologie în funcţie de fiecare element constitutiv al spadei: lama, mânerul, garda şi butonul, aplicată celor 2 mari categorii (spade medievale timpurii; spade ale evului mediu dezvoltat), exemplificând cu piese existente în muzee. Pentru Transilvania şi Banat nu există dovezi ale folosirii sabiei după sec. al XI. Abia în sec al XV se pot observa primele tentative de schimbare structurală şi morfologică a armamentului european. Lucrarea se încheie cu date despre armamentul şi echipamentul defensiv în organizarea militară a Transilvaniei.