Timpul, la îndemână.

Timpul, măsurat subiectiv prin sitele sufletului, se măsoară obiectiv în secunde. Ritmul timpului a fost perceput diferit în epoci diferite (medievală, modernă) și în medii diferite (urban sau rural). Percepția timpului, dar mai ales măsurarea acestuia, a influențat viața cotidiană, ritmul muncii dar și timpul liber. În Evul Mediu pentru ”omul de la țară” ziua începea la răsărit și era reglată în ansamblul ei de soare; acolo unde funcționau mănăstiri sau biserici ziua era ritmată și de dangătul clopotelor care anunțau slujbele. De la clepsidra cu apă a lui Carol cel Mare și lumânările cu seu și până la sofisticatele ceasuri elvețiene, instrumentele de măsurat timpul au evoluat și s-au perfecționat.

În depozitele Muzeului Banatului Montan Reșița se regăsește o mică colecție de orologerie care cuprinde ceasuri de diferite tipuri. Între acestea, cele așa zis ”țărănești” au o istorie aparte. Modelul, importat din zona Pădurea Neagră, modelul Scwharzwald, a fost executat de regula pe cadran de lemn și pictat cu motive vegetale. Un tip special este cel al ceasornicelor de perete cu pendul și cadran metalic. Ceasul ţărănesc de perete cu mecanism din metal pe grătar de lemn, expus în luna iulie ca obiectul lunii, are cadranul realizat din tablă presată înfățișând în relief un turn de biserică, având amplasat central ceasul din metal acoperit cu email alb, cu cifre romane. Obiectul a ajuns în colecția MBM în anul 1978, prin achiziționare de la unul dintre cei mai

mari colecționari cărășeni, Ioan Jifcovici. Obiectul a fost executat manual, în prima jumătate a secolului trecut.