Artă vânătorească - cornul de cerb pentru praf de pușcă.

Vânătoarea s-a metamorfozat de-a lungul timpului din necesitate în pasiune, devenind deseori parte a mondenului masculin. Perfecționarea metodelor și a echipamentelor de vânătoarea a plasat ființa umană în vârful lanțului trofic, transformând omul într-unul dintre cei mai eficienți vânători.

Primele accesorii pentru praful de pușcă au fost sesizate la trupele germane Lansknecht încă de la sfârșitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea. Acestea erau confecționate din lemn cu aspect de semisferă sau din os sculptat sub formă sferică, având grosimea de 6-8 cm.

Partidele de vânătoare, organizate riguros, deseori spre divertismentul celor avuți, aveau ca scop, în cele mai dese cazuri, capturarea căpriorului

de gen masculin, cerbul fiind considerat în accepțiunea multora drept regele pădurii. Pe lângă caracterul simbolic, vânatul cerbului era considerat și o necesitate, fiind folosite cu succes carnea, pielea și, nu ultimul rând, coarnele.

Cornul de cerb pentru praf de pușcă era considerat unul dintre ustensilele des folosite în arsenalul dedicat vânătorii, fiind utilizat pentru alimentarea armelor cu încărcare frontală. Acest obiect cinegetic era confecționat de către meșteri prin prelucrarea minuțioasă a coarnelor de cerb, fiind gravat ornamental cu figuri geometrice, blazoane ale unor familii nobiliare sau chiar scene de vânătoare, conferindu-i astfel atributele unui obiect de artă.

Rezonând cu începutul sezonului de vânătoare, am considerat a fi interesantă prezentarea în cadrul proiectului „Exponatul lunii la muzeu” a CORNULUI PENTRU PRAF DE PUȘCĂ, care face parte din Colecția de Etnografie a Muzeului Banatului Montan Reșița începând cu 1997 și este clasat în Patrimoniul Cultural Național Mobil la categoria Tezaur. Obiectul este confecționat din corn de cerb, datat din secolul XX, aparținând zonei etnografice Almăj, cu dimensiunile de 16 x 5 cm. Prelucrarea a fost realizată prin șlefuire, acesta fiind pirogravat central, figurat cu elementul solar sub formă de ciutură, cu o floare în interior. Pe fiecare din ramurile cornului este incizat motivul acvatic, sub care este amplasat elementul compozițional hora cu personaje feminine.

Bibliografie:

Mircea Taban, Catalogul colecției etnografice a Muzeului Banatului Montan, Ed. TIM, Reșița, 2008.
Vasile Czira, Panoplii sătmărene. Cornuri pentru praful de pușcă, în Studii și Comunicari, Satu-Mare, XIV, 1997.

Minodora Damian