Intr-un muzeu dedicat unui crampei de istorie nationala, cea a sud-vestului Romaniei, documentul etnografic vine sa il completeze pe cel arheologic, ambele constituindu-se in final intr-o sinteza in care artefactul faurit de omul din vechime se intalneste cu cel iesit din mainile omului civilizatiei traditionale. Trebuie mentionat faptul ca segmentul patrimonial etnografic a fost partajat in mod conventional, dar tinandu-se seama de natura faptelor, in trei sectiuni, care ii indica si modul de constituire. Este vorba de colectia Moldova Noua, colectia Ciresan Iosif de la Duleu si de piesele intrate in inventarul etnografic prin donatii si achizitii.

Din punct de vedere strict etnografic tot ceea ce detinem acopera urmatoarele zone: Valea Dunarii (cu piese de port popular, ceramica, pescuit traditional etc.), Almaj (port popular), Oravita (port popular, agricultura, pastorit, industrie casnica textila, transporturi, gatit traditional), Culoarul Timis-Cerna (port popular), Resita (agricultura, pastorit, port popular, industrie casnica textila, dulgherit, fierarit etc.).

Daca este sa se faca o departajare statistica a ceea ce contine zestrea etnografica a institutiei banatene, in conformitate cu normele muzeografice si cu ceea ce reiese din cele expuse pana aici, avem doua sectoare principale: cel de port popular, cuprinzand in jur de 800 de piese (daca se considera un costum o singura entitate numerica), si cel tridimensional (aproximativ 300 de piese).

In cadrul primului se detaseaza colectia de costume populare, de catrinte, oprege si sorturi ciupage si poale femeiesti, braie, cojoace, iancare, sube, camasi barbatesti si femeiesti. In cazul tesaturilor decorative dispunem de un anumit numar de stergare, covoare de perete si ponevi.

Cel de-al doilea sector cuprinde un numar de piese de lemn, metal, piese ceramice, si obiecte din materiale diverse (in general lemn asociat cu metalul), remarcandu-se seria de unelte din industria casnica textila si atelierul de covacie de la Surduc (zona etnografica Bocsa). Prima categorie ilustreaza esteticul, prin stravechea ornamentica a costumelor, ca un mesaj cultural extrem de vechi, cea de-a doua facand trimitere la vechile ocupatii de baza ale romanilor: agricultura, pastorit, pescuit, prelucrarea metalului si a lemnului in atelierele satesti, ca reflex al unei vechi cutume autarhice si specifice economiei rurale, pana nu de mult. Iar ambele spun istoria de zi cu zi a taranului roman, in general, si a celui banatean, in particular.