Halebardă ornamentală.

Ca arme albe, infanteria secolelor XVI-XVIII folosea de regulă halebarda, necesară împotriva şarjelor de cavalerie, dar şi sabia, foarte bună în situaţii de luptă corp la corp. Halebarda dădea posibilitatea de a-l ţine pe cavalerist la distanţă. Dacă trupa acţiona grupat, sprijinită de arcaşi, aceste arme puteau fi folosite cu maximum de randament. Halebarda putea avea mai multe forme, dar în general ea avea un tăiş de formă concavă sau convexă, un vârf de suliţă, necesar împungerii şi un cârlig, necesar agăţării cavalerului aflat în galop. În zilele noastre halebardele pot fi observate în dotarea Gărzii Elveţiene a Cetăţii Vaticanului,

însă motivul folosirii lor este cel al respectării tradiţiei şi nu al contracarării unei agresiuni. Halebarda propusă spre expunere ca obiect al lunii decembrie la Muzeul Banatului Montan face parte dintr-un ansamblu decorativ destinat etalării, este decorată cu motive florale, şi a fost turnată în bronz în prima jumătate a secolului XX.