Vasul de tip castron.

Vasul de tip castron se încadrează ca tipologie ceramicii specifice epocii neolitice (cultura Vinca, mileniul V î.e.n). Acesta a fost descoperit într-o campanie de cercetări arheologice din localitatea Gornea (jud. Caraș-Severin), în punctul toponimic Căunița de Sus. Face parte din materialul arheologic inventariat al Muzeului Banatului Montan din Reșița.

Săpăturile arheologice din Clisura Dunării s-au derulat cu câțiva ani înainte de a se începe lucrările de la Porțile de Fier I, tocmai pentru că prin construirea acestei hidrocentrale apele Dunării au invadat chiar cu sute de metri malul fluviului, unde existau așezări omenești ce au fost mutate datorită acestui fapt.

Corpul vasului este bitronconic, fiind decorat cu 2 butoni perforați, pasta fiind fină, slipul cenușiu și o foarte bună netezire. Tocmai slipul și netezirea foarte bună ne fac să credem că acest castron era folosit pentru transportul sau depozitarea lichidelor. Datorită faptului că are cei 2 butoni originali și

încă 2 butoni restaurați perforați, ne face să credem că acesta era utilizat pentru a scoate apa potabilă din fântânile (puțurile) oamenilor ce au trăit în Clisura Dunării acum circa 7000 de ani, astfel trebuie să ne imaginăm că prin perforațiile care se observă foarte clar erau introduse un fel de împletituri.

Există cazuri concrete unde pe fundul unor puțuri de apă foarte adânci au fost descoperite astfel de vase, toate acestea având diferite tipuri de perforații care să permită coborârea vasului gol spre fundul puțului și ridicarea acestuia (plin cu apă) cu ajutorul unor împletituri (funii).