Șiraguri de mărgele din mormintele medievale de la Cuptoare-Sfogea.

Necropola medievală de la Cuptoare (com. Cornea, jud. Caraș-Severin), una din cele mai mari și mai importante necropole medievale din Banat, este amplasată pe culmea dealului Sfogea, în extremitatea sud-estică a depresiunii Mehadica, pe culoarul Timiș-Cerna. Între anii 1976 și 1986 aici au fost organizate o serie de săpături arheologice sistematice care au scos la lumină peste 300 de morminte de inhumație din care a rezultat un inventar bogat, ce cuprinde în jur de 130 de piese de podoabă, împărțite în trei categorii: podoabe de cap și gât, podoabe pentru brațe și podoabe pentru mâini, confecționate din materiale diverse (argint aurit cu pietre semiprețioase, argint, bronz, cupru, sticlă, lut, scoici sau os). Pe baza descoperirilor monetare, mormintele cu inventar și obiectele de podoabă au putut fi încadrate cronologic între secolele XII-XV.

În cadrul proiectului „Exponatul lunii la muzeu”, ne-am propus ca în luna iunie a anului 2023 să prezentăm patru șiraguri de mărgele descoperite în câteva din mormintele necropolei, ale căror piese se disting prin formă și compoziție. Ele au aparținut unor defuncți situați în morminte diferite și au fost recuperate, de regulă, din zona capului. Se remarcă în primul rând diversitatea formelor, de la mărgele sferice aplatizate, la mărgele tubulare, discoidale, cilindrice sau bitronconice, care înlătură monotonia și crează o anumită vibrație în vizualizarea șiragurilor. Materialele din care sunt confecționate piesele variază, de la pastă de sticlă turnată de culoare verde, portocalie sau albastră, la lut maro sau negru, alături de care au fost găsite și scoici kauri. Corpul mărgelelor este în mare parte decorat, fie cu motive liniare pictate cu pastă albă și galbenă, fie cu caneluri sau linii în zig-zag.

Mic tezaur monetar.

Muzeele de regulă sunt apreciate pe baza originalității expozițiilor dar și a colecțiilor existente. Mai puțin cunoscut este faptul că aceste colecții sunt rezultatul multor ani de cercetări pe șantierele arheologice, căutării pe teren, achizițiilor și donațiilor. Este un proces deosebit de complex mai puțin vizibil pentru public care necesită parcurgerea de etape succesive, profesionalism și dăruire. O asemenea donație o reprezintă un ansamblu de monede, un mic tezaur monetar compus din 18 monede de argint în stare foarte bună, emise pentru România în perioada 1883-1944 în timpul regilor Carol I și Mihai I, tezaur care constituie „obiectul lunii mai” la Muzeul Banatului Montan.

Monarhia în România a fost reprezentată de câteva nume celebre de regi, primul fiind Carol I. Provenind dintr-o celebră familie nobiliară germană Hohenzollern-Sigmaringen, Carol I a fost încoronat ca rege la 1881, dovedindu-se o personalitate marcantă a vieții politice europene, de numele său legându-se un eveniment istoric deosebit: obținerea independenței României. Totodată regele și-a pus amprenta asupra evoluției moderne a statului român, multe dintre realizările în cei peste 45 de ani de domnie ridicând prestigiul României în Europa.

Serviciu pentru fumători – obiect decorativ între artă și viciu.

Cel mai răspândit viciu al omenirii, fumatul, a devenit una din problematicile sanitare dificil de estompat. Unul dintre principalele ingrediente folosite în fumat este tutunul. Tutunul este o plantă ale cărei frunze, după un proces intens de deshidratare, sunt frecvent utilizate în confecționarea țigaretelor și trabucurilor. Tabacul, cum mai este denumit tutunul, face parte din familia Solanaceae, genul Nicotiana, iar acesta se regăsea în mod natural încă de acum 5000 de ani în Anzii peruvieni și ecuadorieni, fiind utilizat de băștinașii amerindieni ca un medicament universal pentru a trata diferite afecțiuni. De asemenea, fumatul a avut și o conotație religioasă, acesta fiind folosit de vraci și șamani în diferite incantații, cu scopul detașării mentalului de corp, facilitând așa-zisa apropriere față de zei.

O formă mai elevată a produselor din tabac o constituie trabucul, țigară rulată din foi de tutun, pregătită minuțios, în care tutunul din care este produs trebuie să fie optim fermentat și uscat, iar frunza plantei de tutun trebuie să aibă o textură elastică, mătăsoasă, cu nuanțe de maro ori negru, cu proprietăți bune de ardere și cu o aromă plăcută.

Apariția trabucului a fost prima dată sesizată în secolul al X-lea în America Centrală, mai precis în cultura mayașă, în special în zona insulară, respectiv Cuba sau Guatemala. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, începea și producția la scară industrială pe teritoriul Europei, primele fabrici fiind în Spania, unde se confecționau trabucuri din tutun cubanez.

Vasul strecurător de la Stenca Liubcovei.

Unul dintre cele mai vechi meșteșuguri practicate de către om este confecționarea de obiecte din lut. Acestea erau obținute prin amestecul a patru elemente considerate de vechii greci ca fiind primordiale în existența materiei: pământ, apă, foc și aer. Pornind de la simpla modelare a lutului în contact cu apa și exploatând transformarea pe care o suferă un obiect obținut astfel prin ardere, omul a reușit să dezvolte o tehnologie pe care o va utiliza continuu de-a lungul evoluției civilizației până în prezent.

Urna funerară de la Liubcova - Țiglărie.

În toate epocile istorice, în cazul morții unui individ, colectivitatea umană din care făcea partea se confrunta cu un aspect al cărui finalizare instituie, în timp, un sistem complex de practici privind modul de tratare a defunctului (înhumare, ardere etc.), lucruri ce definesc și reprezintă ritul funerar practicat de comunitate.

Pornind de la aceasta, propunem pentru obiectul lunii o urnă funerară, descoperită în cadrul cercetărilor arheologice ale necropolei de la Liubcova – Țiglărie. Urna provine din unul dintre cele 69 de morminte de incinerație cercetate în cadrul necropolei, încadrată cronologic Culturii Gârla-Mare. Zona Liubcovei a fost îndelung cercetată din punct de vedere arheologic, fiind identificate numeroase dovezi legate de diferitele manifestări ale civilizațiilor preistorice și antice.

Zinc tipografic.

Litografia (din greaca veche λίθος - litos, piatră + γράφω - grafein, a scrie) este o metodă de tipar utilizând o placă sau o piatră cu o suprafață perfect netedă. Litografia, care înseamnă așadar scriere sau desen pe piatră, se bazează pe relația de respingere dintre ulei și apă. Artistul desenează pe o placă de calcar poroasă (sau o placă de imprimare metalică) cu un mediu gras. O soluție chimică de acid și gumă arabică este apoi aplicată pe suprafață, care fixează imaginea grasă în piatră, stabilind zonele de imagine și non-imagine. În procesul de imprimare, piatra este menținută umedă pe măsură ce cerneala pe bază de ulei este rulată pe suprafață. Imaginea atrage cerneala și respinge apa, în timp ce zonele nedesenate atrag apa și resping cerneala. Piatra este acoperită cu o foaie de hârtie și trecută printr-o presă de tipar de înaltă presiune care transferă desenul pe hârtie. Litografia a fost descoperită de către inventatorul german Alois Senefelder în anul 1796, de atunci ea fiind folosită pentru a imprima un text sau o lucrare artistică pe hârtie sau pe un alt material potrivit.

Un tip distinct de litografie, procesul de zincografie a fost un proces de imprimare planografic care folosea plăci de zinc mai degrabă decât plăci de calcar mai costisitor și mai greoi.

O medalie a Societății de Căi Ferate din Anina din anul 1885.

Exponatul lunii decembrie la Muzeul Banatului Montan din Reșița constă într-o medalie de bronz realizată în atelierul de turnătorie artistică al Societății de Căi Ferate Anina în anul 1885, obiect care face parte din colecția de numismatică a muzeului. Piesa prezintă următoarele caracteristici: Avers: central, stema mijlocie maghiară timbrată de coroană (reprezentare în relief înalt); fără legendă. Revers: central, simbolul căilor ferate (roată de tren cu aripi și mănunchi de fulgere), în spate, raze; în partea de sus, simbolul minier (două unelte încrucișate), deasupra, literele AVT (inițialele de la Aninai Vasút Társaság – Societatea de Căi Ferate Anina), în partea de jos, legenda semicirculară: ANINA 1885 OKT.10. D = 74 mm, G = 199,3 g.

Deşi începuturile mineritului şi metalurgiei în Banat sunt atestate încă din antichitate, aceste activităţi vor intra într-o fază de dezvoltare modernă odată cu cel de-al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea când Banatul a fost încorporat Imperiului Habsburgic ca un domeniu al coroanei supus împăratului, o provincie camerală în care nu s-a permis existenţa proprietăţii private asupra marilor moşii, după cum nu a fost acceptată niciun fel de suzeranitate particulară laică sau ecleziastică. Primele activităţi industriale s-au concentrat în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea pe exploatarea resurselor subsolului bănăţean, în principal a zăcămintelor de metale feroase, neferoase şi cărbune, ceea ce a determinat o intensă activitate minieră şi metalurgică.

Estetica unui crepuscul.

Obiectul lunii noiembrie este o Mapa de corespondență datând din 1899, un exemplar rar, prin frumusețea și atenția detaliului. Aparține cu siguranță unui atelier al Imperiului austro-ungar, cu autor necunoscut însă. Erau multe atelierele care la sfârșitul sec. al XIX-lea se întreceau să redea eleganța și să etaleze frumosul celor mai comune obiecte, fie că era vorba de casă, birou, ateliere de lucru. Era o grijă specială acordată formei de prezentare, tipică perioadei de liberalizare culturală, manifestată pregnant în universul multinațional și cosmopolit al Imperiului.

Artă vânătorească - cornul de cerb pentru praf de pușcă.

Vânătoarea s-a metamorfozat de-a lungul timpului din necesitate în pasiune, devenind deseori parte a mondenului masculin. Perfecționarea metodelor și a echipamentelor de vânătoarea a plasat ființa umană în vârful lanțului trofic, transformând omul într-unul dintre cei mai eficienți vânători.

Primele accesorii pentru praful de pușcă au fost sesizate la trupele germane Lansknecht încă de la sfârșitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea. Acestea erau confecționate din lemn cu aspect de semisferă sau din os sculptat sub formă sferică, având grosimea de 6-8 cm.

Partidele de vânătoare, organizate riguros, deseori spre divertismentul celor avuți, aveau ca scop, în cele mai dese cazuri, capturarea căpriorului

Luna septembrie-luna pompierului.

Obiectul lunii septembrie la Muzeul Banatului Montan Reșița este reprezentat de un costum de pompier format din veston, pantalon și caschetă. Costumul are culoare bleumarin, cu inserții roșii și petlițe asemenea. Cascheta are culoare roşie, cu baretă decorativă aurie metal tunatică având la punctele de inserţie capete de lei în relief, litera P dispusă frontal. Este realizată din alamă prelucrată la cald. Toporul de la costumul de paradă al pompierilor are mâner din lemn lăcuit negru. Corpul toporului este cromat, tăişul ascuţit iar cureaua din piele neagră. Sabia de la costumul de paradă prezintă o lamă din oţel, uşor curbată cu teacă şi apărătoare din alamă, cu ornamente vegetale în relief. Pe mâner este reprezentat vulturul bicefal şi capul zeiţei Atena. Plăsele sunt realizate din sidef alb.