^Start

foto1 foto2 foto3 foto4 foto5


Colectia numismatica cuprinde 14.500 monede

Colectia de istorie a tehnicii numara 900 piese

Colectia de carte si istoria artei - 300 de exemplare

Colectia de arta populara si etnografie - 1121 de piese

Program de vizita: Luni - Sambata, 09:00–17:00

Get Adobe Flash player
Centenar

Vizitatori

Azi
Saptamana asta
Luna asta
Total
198
7401
20377
1188520

# în secțiunea "Biblioteca electronică" puteți citi online publicațiile noastre

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Capacul prosopomorf.

Obiectul lunii martie 2018 la Muzeul Banatului Montan

Capacul prosopomorf aflat în depozitul de arheologie al Muzeului Banatului Montan din Reșița cu numărul de inventar 417, a fost descoperit în timpul campaniilor de cercetare arheologică din localitatea Liubcova, punctul Ornița (jud. Caraș-Severin), și este încadrat în cultura Vinça, faza A/B1.

Pasta din care este realizat capacul este fină iar la suprafață se observă un smalț de culoare neagră. Capacul are o formă tronconică, cu creștet oval și aplatizat, 2 urechi oblice, nas și ochi, toate aceste elemente fiind realizate în relief. În partea superioară, piesa prezintă incizii meandrice umplute cu puncte încrustate cu alb iar partea inferioară este decorată prin incizii verticale grupate câte 4. 

Contextele în care sunt descoperite aceste capace sunt diverse, de la locuințe, gropi, morminte și până la nivelurile arheologice din diferite medii culturale.

Serbările de la Oravița prilejuite de 11 ani de la înfăptuirea Marii Uniri.

Obiectul lunii ianuarie 2019 la Muzeul Banatului MontanMarele nostru istoric, Nicolae Iorga afirma: Unirea românească nu este legată de anumite momente, ci este zbaterea sufletească necontenită a unui întreg popor, creat unitar pentru a trăi şi pentru a rămânea în aceeaşi unitate neîntreruptă, este în mare parte şi întruparea unei epoce de renaştere naţională. Unirea este întruparea în aceste timpuri a unui drept câştigat din moşi strămoşi, care trebuie să ne inspire în fiecare moment ajutându-ne să deosebim căile cele bune, care trebuiesc urmate, de căile rele, împotriva cărora orice conştiinţă românească trebuie să se îndrepte cu hotărâre!

Formarea României Mari în decembrie 1918 s-a erijat ca rezultatul unei năzuințe comune a conștiinței naționale românești generată de o stare de spirit continuă, nefiind atribuită niciunei entități politico-militare.

În scopul perpetuării active a acestui eveniment în conștiință fiecărui român, societatea românească interbelică s-a îngrijit să comemoreze coagularea ființei românești într-un singur trup, finalizată la 1 Decembrie 1918.

În decembrie 1929, Asociația pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Despărțământul Caraș, a organizat serbarea dedicată celebrării Unirii de la Alba Iulia, desfășurată în sala cinematografului Astra din Oravița. Programul manifestării a început la orele 09:30 cu serviciul divin, iar de la ora 11:15 s-a desfășurat festivalul artistic ce cuprindea interpretări muzicale ale ansamblurilor vocale, precum corul și orchestra Liceului General Dragalina, corul din Oravița Montană și corul greco-ortodox din Oravița Română, dar și momente lirice recitate de elevele de la Școala Medie de Fete.

Tezautul de Macoviște - secolul al XIV-lea.

Obiectul lunii aprilie 2018 la Muzeul Banatului Montan

„Tezaurul de la Macoviște”, aflat în colecția de podoabe medievale a Muzeului Banatului Montan din Reșița, reprezintă un ansamblu de 10 piese din argint descoperite întâmplător în anul 1978 de către un localnic din satul Macoviște (comuna Ciuchici, jud. Caraș-Severin) pe malul pârâului Vicinic, afluent al Carașului. Tezaurul, găsit într-un vas îngropat pe malul pârâului, se pare că a fost format dintr-un număr dublu de piese, din care doar 10 au ajuns în patrimoniul muzeului reșițean în anul 1979. Este vorba despre un cercel de tâmplă, cinci inele și patru aplice de la o diademă.

Cercelul de tâmplă se înscrie în seria tipologică a cerceilor „de tip Tokay”, având veriga torsadată pe care au fost fixate trei elemente decorative. Montura centrală este constituită din două calote decorate cu granulații și fir filigranat. De-o parte și de alta sunt poziționate alte două monturi cilindrice închise cu semicalote decorate cu granulații, fir filigranat și perforații.

Aplicele de diademă sunt lucrate dintr-o foiţă subţire de argint de formă dreptunghiulară în tehnica „au repoussé”, cu motive florale şi zoomorfe. Decorul este realizat în trei registre: registrul de la baza piesei cuprinde două

Timpul, la îndemână.

Obiectul lunii iulie 2018 la Muzeul Banatului MontanTimpul, măsurat subiectiv prin sitele sufletului, se măsoară obiectiv în secunde. Ritmul timpului a fost perceput diferit în epoci diferite (medievală, modernă) și în medii diferite (urban sau rural). Percepția timpului, dar mai ales măsurarea acestuia, a influențat viața cotidiană, ritmul muncii dar și timpul liber. În Evul Mediu pentru ”omul de la țară” ziua începea la răsărit și era reglată în ansamblul ei de soare; acolo unde funcționau mănăstiri sau biserici ziua era ritmată și de dangătul clopotelor care anunțau slujbele. De la clepsidra cu apă a lui Carol cel Mare și lumânările cu seu și până la sofisticatele ceasuri elvețiene, instrumentele de măsurat timpul au evoluat și s-au perfecționat.

În depozitele Muzeului Banatului Montan Reșița se regăsește o mică colecție de orologerie care cuprinde ceasuri de diferite tipuri. Între acestea, cele așa zis ”țărănești” au o istorie aparte. Modelul, importat din zona Pădurea Neagră, modelul Scwharzwald, a fost executat de regula pe cadran de lemn și pictat cu motive vegetale. Un tip special este cel al ceasornicelor de perete cu pendul și cadran metalic. Ceasul ţărănesc de perete cu mecanism din metal pe grătar de lemn, expus în luna iulie ca obiectul lunii, are cadranul realizat din tablă presată înfățișând în relief un turn de biserică, având amplasat central ceasul din metal acoperit cu email alb, cu cifre romane. Obiectul a ajuns în colecția MBM în anul 1978, prin achiziționare de la unul dintre cei mai

HANGER turcesc dublu, încovoiat, cu ornamente în relief pe toată suprafaţa și mâner din fildeş. A fost utilizat de către trupele de ieniceri în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Obiectul lunii iunie 2018 la Muzeul Banatului Montan

Corpul de armată al ienicerilor (yeni = nou, çeri = oaste, Oastea cea nouă) a reprezentat armata personală a sultanului. Ea îl proteja pe sultan pe câmpul de luptă când participa direct la campaniile militare, fiind o adevărată armată profesionistă numită ”mașinăria de război fără egal în Apus.”

Ienicerii au activat în Imperiul Otoman până în anul 1826 când sultanul Mahmut al II-lea i-a desființat.

Și după această dată ienicerii s-au manifestat în mediile cu care avuseseră legături economice, chiar dacă nu-și mai puteau purta însemnele caracteristice. În epoca lor de glorie erau prețuiți pentru disciplina și capacitatea de luptă extraordinară, dar mai ales pentru fiedelitatea față de cei pe care îi serveau. Deși data exactă este incertă, se presupune că momentul constituirii ienicerilor este în perioada anilor 1362 – 1363, pe vremea sultanului Murat I, după cucerirea orașului Adrianopole – devenit Edirne.

Ienicerii se trăgeau din prizonierii de război numiți pencik oğlanı – flăcăii cincimii și proveneau din cincimea de prizonieri de război care-i revenea sultanului. Cea mai profundă reformă în rândul ienicerilor s-a întâmplat pe vremea lui Mehmet II,

Volume publicate
Banatica
Vanzare de carte