MUZEUL BANATULUI MONTAN
B-DUL REPUBLICII NR.10
320151 REŞIŢA

DECIZIE

privind stabilirea unor măsuri de prevenire şi combatere a infectării cu COVID-19 la
nivelul Muzeului Banatului Montan Reşiţa

Managerul Muzeului Banatului Montan Reşiţa;

Având în vedere Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr. 225/17.03.2020;

Ţinând seama de prevederile Decretului nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, Luând în considerare Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă nr. 9/14.03 2020.

Ţinând seama de măsurile generale, valabile pe teritoriul naţional, pentru prevenirea răspândirii noului tip de CORONA VIRUS aprobate de Departamentul pentru situaţii de urgenţă, începând din data de 17 martie 2020, respectiv de Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă nr. 11/17.03.2020.

Având în vedere evoluţia situaţiei epidemiologice de pe teritoriul României în contextul apariţiei şi răspândirii COVID-19 şi reglementările legale în vigoare, se impun măsuri aplicabile la nivelul Muzeului Banatului Montan Reşiţa.

În temeiul prevederilor art. 19 din Anexa 1 la Hotărârea Consiliului Judeţean CaraşSeverin nr.233/19.12.2013, privind aprobarea regulamentului de Organizare şi funcţionare al Muzeului Banatului Montan Reşiţa;

DECIDE:

Art. 1.
Se aprobă planul de măsuri pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor determinate de infecţia cu COVID-19 la nivelul Muzeului Banatului Montan Reşiţa cuprins în anexa la prezenta decizie, care face parte integrantă din aceasta.

Art. 2.
În perioada 20 martie 2020 - 14 aprilie 2020, cetăţenii şi instituţiile publice se pot adresa Muzeului Banatului Montan Reşiţa folosind următoarele mijloace de comunicare, după caz:
- postă folosind adresa: Muzeul Banatului Montan, bd. Republicii, nr. 10, Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, cod poştal 320151;
- e-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.;
- fax: 0355/401220.

Art. 3.
(1) Prezenta decizie se comunică prin grija secretariatului tuturor angajaţilor Muzeului Banatului Montan Reşiţa.
(2) Prezenta decizie se comunică prin grija secretariatului Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Caraş-Severin.
(3) Prezenta decizie se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul instituţiei şi prin publicare pe site-ul www.muzeulbanatuluimontan.ro.

Manager,
Petru Flavius Bozu

Consilier juridic
Lucian Ciobanu

Click aci pentru a vizualiza întreg documentul
(include Planul de măsuri de prevenire şi combatere a infectării cu COVID-19)

Locuri din Epoca de gheață: Ursus Spelaeus din peștera Popovăț

În urmă cu multe zeci de mii de ani, oamenii peșterilor s-au întâlnit cu mamifere care astăzi nu mai sunt: hiene, mamuți lânoși, rinoceri lânoși sau urși de peșteră.
Povestea URȘILOR DE PEȘTERĂ (URSUS SPELAEUS, fam. URSIDAE ) începe în urmă cu 400.000 de ani și se termină în timpul ultimei mari glaciațiuni, când se consideră că aceștia au dispărut, adică cu peste 20.000 de ani în urmă. Având ca loc de hibernare peștera, schelete ale urșilor de peșteră s-au găsit pe teritoriul Europei, din Spania, Franța, Germania și până în Rusia. În România, au fost identificate schelete de Ursus spelaeus în mai multe locații, cea mai cunoscută fiind Peștera Urșilor (Chișcău, jud. Bihor) unde au fost găsite 140 de cranii de urs. Cu toate că au fost animale de talie mare, putând atinge greutatea de 400-500 de kg, cu un cap imens, cu frunte lată și dinți puternici (caninii superiori putând atinge

Mașina de scris Underwood

Dezvoltarea tehnică a civilizației umane a atras după sine necesitatea stringentă de transmiterea informațiilor și a cunoștințelor în formate accesibile și durabile în timp. Explorând temporal firul cronologic al genezei tiparului s-a sesizat existența în Asia medievală a primelor documente imprimate. În timpul dinastiei chineze Song, Bi Sheng, între anii 1041 - 1048, inventează tiparul cu caractere mobile din porțelan. Totuși tipografia modernă, este strâns legată de proiectul lui Johannes Gutenberg, care a introdus presa de tipar mecanică și literele mobile dintr-un aliaj ce avea la bază plumbul, aliaj folosit și în prezent.

Necesitatea realizării unui dispozitiv portabil, facil de manevrat, a fost pentru ingineri o reală provocare. Astfel că inginerul englez Henry Mill a brevetat la 6 ianuarie 1714 proiectul primei mașinării ce putea să imprime literele una după alta, iar în 1808 Pellegrino Turri a pus în funcțiune prima mașină de scris. În mediul industrial producerea în masă

Obrăzar de coif descoperit la Vărădia - Chilii

Parte importantă a armurii, coiful sau casca reprezenta pentru soldatul roman protecția pentru zona capului, a cefei și a gâtului. Bogat împodobite sau dimpotrivă cazone, coifurile romane reflectau arma, gradul sau chiar starea social și economică a individului, motiv pentru care regăsim în cadrul lor coifuri folosite în luptă sau coifuri folosite pentru parade, sau chiar coifuri folosite în luptele dintre gladiatori. De-a lungul timpului protecția pentru corp a evoluat în forme mai eficiente și mai complicate, care să țină pasul cu armele folosite în luptă sau chiar cu moda. Numit galea sau cassis de către romani, el cunoaște o evoluție tipologică și cronologică, însă în același timp este o piesă de echipament militar, standardizată, executat fiind într-o fabrica- atelier militar specializat. În timpul marșului, dacă situația nu impunea purtarea ei, casca se putea atârna pe umăr sau de restul bagajului unui soldat, aceasta făcând parte din echipamentul obligatoriu și standardizat al acestuia. Elementele de decor, cum sunt creasta din pene sau păr de animal- în special de cal, adaosuri de pietre prețioase sau geme de sticlă, serveau la individualizarea și semnalarea purtătorului, în special a rangului avut de acesta în cadrul armatei.

De-a lungul timpului, numeroase astfel de piese au fost descoperite pe tot teritoriul Imperiului Roman. Unele dintre acestea sunt aproape complete, din altele însă s-au păstrat doar câteva fragmente. Cele mai frumoase și mai complete exemplare au fost descoperite la Berkasovo, Lech, Mainz,

M A C L A   C O A X I A L Ă   (fragment)

Geomorfologia solului terestru scoate la iveală nestematele arhitectului primordial întruchipat prin însăși Mama Natură. Finalitatea evoluției a mii de ani în procesul de desăvârșire a capodoperelor, este spectaculos! Florile de mină constituie produse subterane ce cuprind atât pietre cu structură simplă, cât și minerale complexe și impresionante, de o frumusețe epică.

Macla expusă provine de la Ocna de Fier, unde a fost descoperită de colecționarul Constantin Gruescu, fiind achiziționată de la acesta în anul 1982.

Procesul de formare a maclelor se bazează pe reguli stricte de tip geometric prin concatenarea mai multor indivizi ai aceleași specii minerale. Geneza maclei se produce fie în timpul cristalizării mineralului, ori prin deformarea ulterioară a constituirii acestuia (macla mecanică). Maclația se produce transversal cu un plan sau cu un ax fără a coincide

Fotografie înfățișând 7 dirijori de coruri din Banat – Lugoj 1904.

Exponatul lunii septembrie 2019 este o Fotografie înfățișând 7 dirijori de coruri din Banat în frunte cu Ion Vidu, întruniți la Lugoj în 1 decembrie 1904; hârtie foto, sepia, pe carton cu chenar floral alb, text manuscris adnotat de Ioan Purcărița conținând numele dirijorilor (Ioan Vidu, Iacob Dragu, Pavel Pupu, Ioan Jura, Traian Fira, Iacob Berlogia, Ioan Purcărița), 36 x 30 cm.

Fenomenul coral sătesc din Banat este covârşitor popular şi doar în mică măsură folcloric. Corurile din Banat nu au luat fiinţă din vreo iniţiativă particulară, şi cu atât mai puţin din vreuna oficială, ci din entuziasmul colectiv şi bucuria pentru cântare a satului întreg.

Primele forme de „cântare împreună” s-au închegat în bisericile săteşti, pentru ca, pe lângă cantorii din strană, şi „poporenii” să poată da răspunsuri la Liturghie. Bazându-se pe simţul muzical nativ al bănăţenilor,

Album cu gravuri-sec. XVIII.

Tipărită la Viena, pe hârtie filigran, alfabet latin, legată în lemn şi piele,, ferecătură metalică cu motive ornamentale, 28/16,5 cm, 129 de pagini.

Albumul cuprinde un număr apreciabil de gravuri, ilustrând în imagini principalele evenimente ale secolului XVIII, care au caracterizat viaţa politică a monarhiei habsburgice. Figuri de nobili creştini călare în posturi războinice se intersectează cu cele ale liderilor turci în epoca războaielor care au dominat imperiul, politica expansionistă în Europa şi „problema orientală” fiind vizibile şi în aceste gravuri. A fost un secol violent în Europa, pe cuprinsul imperiului, la războaiele cu turcii adăugându-se cele cu Prusia, apoi cu Franţa lui Napoleon, unde au participat şi grănicerii

Îmbodobirea miresei însatul bănățean: Ceapța*-acoperământul pentru cap.

Nunta este un moment unic în viața mirilor dar și a satului: ritualul și economia, ecleziasticul și laicul își dau mâna pentru a perpetua tradițiile comunității. Personaj principal al acestui eveniment, mireasa, este ea însăși simbol al poziției sociale a familiei în sat. Îmbrăcămintea și podoabele sale sunt confecționate cu grijă, din timp, astfel încât să exprime statutul în ierarhia satului. Ca podoabe speciale, alături de ceapță, mireasa mai putea purta salbă și cingătoare. Acestea intrau în zestrea cu care trebuia să vină mireasa în casa mirelui.Cu cât familia miresei era mai înstărită, cu atât numărul monedelor purtate era mai mare.

Cu origini în moda bizantină, ceapța cu bani este o podoabă întâlnită în întregul spațiu balcanic, însă în spațiul românesc este specifică Banatului. Ceapța cu bani este o piesă ceremonială femininăpentru împodobirea capului,purtată la nuntă de către mireasă, și, în unele zone, și în zilele de sărbătoare pentru o anumită perioadă de timp după căsătorie.Rolul ei, la fel ca și al celorlalte învelitori de cap, este acela de a ascunde părul.

Marcăsocială a familiei purtătoarei, ceapța cu bani are ca element constitutiv moneda. Piesa expusă este  placată

Emmanuel Alvarez S.I., De institutione Grammatica Lib. III, Labaci, 1724.

Emanuel Alvarez a fost un iezuit portughez născut în anul 1526, bun cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraică. Savant și umanist recunoscut al epocii sale, iezuitul portughez a fost rector al școlilor din Coimbra și Lisabona, murind în anul 1582 sau 1583. Cea mai cunoscută operă a sa a fost De institutione grammatica lib. III (Despre învățarea gramaticii latine în trei părți), a cărei primă ediție a fost publicată în 1570. Cartea s-a bucurat de un succes enorm, fiind cunoscute 530 de ediții în toate limbile Pământului. O receptare deosebită a avut în America de Sud (Noua Spanie), fiind destinată uzului membrilor Societății lui Isus în cadrul școlilor înființate acolo. O ediție a cărții a apărut în anul 1594 inclusiv în limba japoneză, intrument util misionarilor aflați în Țara Soarelui Răsare. Societatea lui Iisus este un ordin religios catolic întemeiat în anul 1540 de către nobilul spaniol Ignațiu de Loyola. Pe parcursul secolelor XVI-XVII a fost promotorul Reformei catolice în lume, având rolul de a reface pozițiile catolice afectate de avansul protestantismului. Principalele intrumente ale părinților iezuiți în reinstituirea autorității Sf. Scaun au fost predica în limbile vernaculare și școala pe principiile moderne, ambele profitând de cunoașterea oferită cărtea tipărită, în special de gramatica părintelui Alvarez.
Ediția de față a cărții iezuitului portughez provine din anul 1724, fiind imprimată în tipografia J. G. Mayr din Ljubljana (Slovenia) și destinată învățării gramaticii de către studenții înmatriculați la Academia iezuită din acel oraș. Ca toate celelalte ediții anterioare, volumul de față este unul bilingv latino-croat, menit înțegerii principalelor construcții gramaticale în cele două limbi și a facilitării transmiterii mesajului Companiei lui Iisus către credincioși. Tipărirea s-a făcut cu acordul superiorului provinciei

Patefon.

Patefonul, strămoșul pick-up-ului, a fost cel mai comun aparat de ascultat muzică de pe discuri înregistrate în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Design-ul său a fost modificat de-a lungul anilor, însă principiile de funcționare și componentele de bază au rămas aceleași. Platanul este o placă circulară pe care era aşezat discul de vinil.

O tijă aflată în centru poziţionează discul, care are o gaură în mijloc, şi îi permite acestuia doar să se învârtă. Platanul de metal este acoperit cu material textil, care protejează discul de zgârieturi.

Platanul se roteşte prin intermediul unei curele de transmisie.

Acul este cel mai mic şi probabil cea mai importantă componentă a patefonului, fiind realizat dintr-un diamant sau alt material dur în formă de con şi suspendat de o bandă flexibilă de metal.

Partea ascuţită este singura piesă care atinge discul de vinil şi se plimbă în jurul canelurilor în spirală ale discului, percepând vibraţiile care în cele din urmă sunt transformate în sunet. Patefonul nu a avut niciodată butoane pentru derulare rapidă sau derulare înapoi, și nici opțiunea de a asculta piese aleatorii.

Aparatul expus este de fabricație englezească, fiind produs de firma The Gramophone Company Ltd.