Începând din 15 iunie 2020, ne redeschidem porţile pentru Dumneavoastră, publicul nostru de care ne-a fost atât de dor.

Pentru a da dovadă de responsabilitate socială, vă precizăm câteva din măsurile de prevenire a infectării cu noul tip de coronavirul SARS-CoV-2 pe care trebuie să le îndepliniţi pentru a ne putea vizita:

• accesul publicului va fi permis doar în condițiile purtării de mască (medicală/non-medicală) pe toată durata vizitei în muzeu. Pentru a oferi o protecție eficace, masca trebuie să acopere gura și nasul;
• vizitatorii vor utiliza covoarele cu dezinfectant pentru încălțăminte aflate la intrarea în muzeu;
• la intrarea în muzeu se va efectua un triaj observațional și nu se va permite accesul persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree);
• termometrizarea non-contact a vizitatorilor este obligatorie. Persoanele care refuză să le fie verificată temperatura nu vor avea acces în muzeu;
• vizitatorii își vor dezinfecta mâinile cu dezinfectat pe bază de alcool care va fi pus la dispoziție la intrarea în muzeu;
• accesul în muzeu se face cu respectarea de către participanți a distanțării de minimum 2 m;
• respectarea fluxului de vizitare unidirecțional pentru facilitarea menținerii distanței fizice;
• limitarea vizitei la un interval de timp de 2 ore în muzeu.

Vă mulţumim pentru înţelegere şi vă aşteptăm cu drag !

Louis Adolphe BARRÉ (1818-1878), director al Domeniilor StEG

Fotografia ce constituite obiectul lunii aprilie 2021 îl reprezintă pe Adolphe Barré. Acesta a fost un personaj cu un destin interesant care i-a legat numele de istoria industriei reșițene.

S-a născut la Troyes, Franțene. a, în 1818. Și-a făcut studiile la liceul din localitatea natală. A fost admis la École polytechnique și apoi la École des mines, Paris. Într-o perioadă în care se dezvolta industria metalurgică și cea minieră în departamentul Moselle, Barre fost numit inginer la Metz, unde a condus lucrări de mineralogie și geologie, fiindu-i acosrată și conducerea laboratorului pentru cinci ani. În colaborare cu un alt inginer, Eugen Jacquot, reușesc să editeze un volum despre caracteristicile mineralogice ale departamentului Moselle: "Description géologique et minéralogique du département de la Moselle" (1868).

Din anul 1872 este numit în funcția de director al minelor, fabricilor și domeniilor StEG (acronim pentru Staats Eisenbahn Gesellschaft, complet Kaiserliche und königliche privilegierte österreichische Staats Eisenbahn Gesellschaft, în traducere „Societatea privilegiată cezarocrăiască austriacă de căi ferate de stat”) care a fost o societate austriaco-franceză, fondată în 1834 la Viena și care a construit primele căi ferate din Banat şi din România de azi şi a avut în proprietate, până la Primul Război Mondial, o mare parte din Banatul montan.

A păstrat această funcție până la moartea sa, în 1878.

Sub conducerea sa, uzinele din Reșiița au participat la prima

“Autoportret” la 80 de ani al pictorului și sculptorului Tiberiu Bottlik (1884-1974)

Exponatul lunii martie 2021 este un Autoportret realizat de pictorul Tiberiu Bottlik în anul 1964, ulei pe pânză cașerată pe carton, cu semnătura în partea de jos stânga, 45 x 36 cm.

Tiberiu David Desideriu Bottlik a fost unul dintre artiștii plastici bănățeni care s-a afirmat încă din primele decenii ale secolului XX ca pictor și sculptor, având o îndelungată carieră în care a explorat mai multe modalități de exprimare artistică. Născut în 1884 la Biserica Albă (Banatul sârbesc de astăzi) în familia unui avocat, Tiberiu Bottlik s-a format ca artist la Budapesta, Viena (1904-1906, unde a fost student la Academia de Belle-Arte, clasa profesorului Rudolf Bacher, adept al curentului Wienner Secession), München și Paris (1907-1914). În mediul parizian și-a îmbogățit viziunea artistică prin contactul nemijlocit cu marile opere expuse în muzee și galerii, fiind influențat de doi maeștri ai vremii: Lucien Simon și Aristide Malliol, care și-au pus amprenta asupra profilului său artistic. Dacă de la primul și-a însușit peisagistica și modul de reprezentare al omului simplu în natură și în activitatea sa cotidiană, de la Malliol a deprins tehnica sculpturii în marmură sau piatră naturală, a lucrărilor în teracotă și ghips.

În anul 1927 Tiberiu Bottlik se stabilește la Bocșa, unde activitatea sa în domeniul artelor plastice câștigă în complexitate, plasându-se astfel drept un continuator al Centrului de pictură de la Bocșa, care în secolele trecute a dat nume emblematice ca Vasile și Gheorghe Diaconovici,

Obiect de uz casnic - o îmbinare între estetic și util

Asimilarea obiectelor de uz casnic ca obiecte decorative, indică atât implementarea atributului estetic unui obiect utilitar, dar și o formă de bun-gust a deținătorului.

În colecțiile deținute de Muzeul Banatului Montan Reșița regăsim un suport de cuțite reprezentând o statuetă feminină cu postament circular dantelat, sprijinit pe trei picioare rotunde aplatizate, propus a constitui obiectul lunii

Albumul "Domeniile STEG" - fotografie

Banatul după cucerirea austriacă ajunge să concentreze între granițele sale o populație diversă etnic, lingvistic  și confesional, urmare a transferurilor masive de grupuri sociale purtătoare de civilizație central/vest europeană. Zona Banatului Montan cu subsol bogat în minereuri a evoluat de timpuriu spre o industrie care o va transforma într-una dintre cele mai industrializate din Europa. O contribuție definitorie la această dezvoltare a avut-o Societatea STEG (Societatea privilegiată austriacă imperială și regală a căilor ferate de stat), omultinațională care a achiziționat fostele domenii erariale Bocșa Română și Oravița Română culocalitățile componente, cuprinzând aproape întreg sudul Banatului. Realizările industriale au fost reflectate nu numai în mediul social și cultural prin constituirea asociațiilor sportive, culturale, coruri, fanfare, echipe de dansuri, dar și într-un alt gen de expresie care va cunoaște o evoluție extraordinară: imaginea fotografică.

Obiectul lunii la Muzeul Banatului Montan este o fotografie care a constituit imaginea paginii de gardă a unui album intitulat

Lacăte de epocă romană din colecția Muzeului Banatului Montan din Reșița

În colecția Muzeului Banatului Montan din Reșița se află printre multe alte artefacte de epocă romană și cinci obiecte din bronz și fier cu o funcționalitatea care nu a fost până acum pe deplin lămurită. La această situație a contribuit și faptul că pe teritoriul României astfel de artefacte au fost identificate mai rarși de multe ori în stare fragmentară, fiind deseori atribuite greșit din lipsă de bibliografie sau pur și simplu din cauza faptului că avem de-a face cu fragmente foarte mici. Astfel fragmente de lacăte, lanțuri sau cătușe au fost documentate din contexte de epocă pre-romană la Piatra Roșie și de epocă romană la Ulpia Traiana, Porolissum, Călugăreni, Potaissa, Ilișua, Bucium, Praetorium-Mehadia, Gornea, Sucidava, Capidava și Ulmetum. Aceste descoperiri provin din contexte de locuire, civile sau militare dintre cele mai variate, un lanț folosit în acest scop provine din mithreum-ul de la Ulpia Traiana, fiind datate în ansamblu între secolele II-VI, în locațiile pomenite mai sus. Între acestea se remarcă

Altar neolitic

Altarul este realizat din lut ars, de formă triunghiulară, care prezinta trei protome, dintre care una este ruptă. Una dintre protome reprezintă un cap de taur iar cea de-a doua, o figură umană acoperită de o mască triunghiulară. Corpul altarului este decorat cu motive incizate.

Piesa datează din epoca neolitică, cultura Vinča și are o vechime de aproximativ 7300 de ani.

În bibliografia de specialitate, acest tip de obiect poate să apară sub mai multe denumiri: altar, altar de cult, masă ritualică.

Semnificația acestor altare este de ordin religios, se consideră faptul că în interiorul acestora se puneau ofrande în cinstea divinităților.

Ceasul, între artă și industrie în Belle Epoque - Ceasul de masă cu personaje

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, dorința populației de a-și înfrumuseța locuința este evidențiată și prin producția în serie a unor obiecte de decor, printre care acelea de măsurare a timpului.

În colecția de orologerie a Muzeului Banatului Montan se regăsește o astfel de piesă, un ceas de masă realizat în stil Art Nouveau. Realizarea ceasului a fost mai degrabă un pretext pentru prezentarea celor două statuete figurative din ceramică: un personaj feminin cu o coafură specifică, purtând o rochie simplă și în picioare saboți și un altul, o fetiță, îmbrăcată similar cu o bonețică. Scena este concentrată pe cele 4 rățuște, aflate în fața fetiței. Pe partea din față a cutiei au fost lipite ulterior imagini cu păsări și flori.

Cadranul ceasului, dispus în centrul cutiei, a fost realizat din metal, fiind gradat cu cifre arabe în relief. Nu mai are cheița de reglare. Pe partea din spate a cutiei ceramice se află menționat numărul seriei -424- și expresia „Made in Austria”, piesa fiind destinată consumatorului de rând.

Dr. L. Magina

Arme de foc din colecția Muzeului Banatului Montan - Pistolul "Balcanic"

Istoria armelor a evoluat concomitent cu istoria armatelor, armele, albe sau de foc, jucând un rol major în modul în care s-au purtat războaiele. Din punct de vedere tehnic, armele au experimentat de-a lungul timpului intense schimbări și îmbunătățiri, fapt care a dus la o creștere a letalității acestora. Una dintre aceste îmbunătățiri a fost reprezentată de introducerea cremenei în locul pulberii, care era ușor de deteriorat la umezeală.

Așa numitele pistoalele balcanice cu cremene se împart în două mari categorii, pistoale propriu-zise și pistoale de cobur, agățate de șaua calului.

Șut și gol! Prima echipă de fotbal a Reșiței 1911

Alături de „grădinile de tir”, care s-au bucurat de popularitate în mai multe orașe din Banat, fotbalul s-a transformat în tradiție la Reșița încă de acum 100 de ani. Primul meci de fotbal disputat la Reșița a avut loc în 1911, cu echipa din fotografia care se constituie în obiectul lunii iunie. Echipa de fotbal era parte a Clubului Reșițean al Muncitorilor, înființat în același an de către salariații uzinelor StEG, Reșița. 

După război a luat ființă echipa U.D. Reșița, care a intrat în competiția Ligii de Vest în 1927, iar în 1930 devine campioană națională, câștigând cu 2-0 în fața echipei S.G. Sibiu. Printre cei mai cunoscuți jucători de fotbal ai perioadei a fost și Ladislau Szépe, care a antrenat echipa de juniori, de asemenea câștigătoare a campionatului în 1936.

Anii interbelici au reprezentat pentru echipa de fotbal a Reșiței